Ce înseamnă și ce nu înseamnă:
Agroecologie
Agricultura ecologică
Permacultură
Fairtrade
Agricultură durabilă/sustenabilă
Agricultura conservativă
Agricultura regenerativă.
Omenirea se confruntă cu o catastrofă globală a colapsului climatic și al colapsului biodiversității. Combinând acest lucru cu revoltele sociale, pe larg răspândite, degradarea mediului și inechitatea alimentară, însăși existența noastră pe pământ este amenințată.
Modelul industrializat de agricultură, cu consum ridicat de inputuri, nutrienți și energie, agrochimic și pe bază de petrol, denumit adesea “agricultură convențională”, dominat de câteva corporații multinaționale de aprovizionare și comercializare a factorilor de producție, a eșuat să livreze dezideratele promise. Trebuie să abordăm urgent defalcarea climatică, colapsul biodiversității, declinul sănătății umane, bunăstarea precară a animalelor, consumul de resurse finite, declinul calității apei și poluarea persistentă. Pentru a aborda aceste probleme și, cel mai urgent, criza climatică și a biodiversității, dezvoltarea unor sisteme agricole ciclice, bazate pe procese biologice și cu un nivel ridicat de bunăstare a animalelor va fi crucială, dacă dorim să renunțăm la agricultura dependentă de combustibili fosili și pesticide, agricultura care implică din ce în ce mai mult utilizarea OMG-urilor și producția intensivă de animale, precum și consumul inacceptabil de resurse finite, cum ar fi fosfații.
Cu toate acestea, dezvoltarea unor astfel de sisteme agricole bazate pe procese biologice este un domeniu aprig contestat pentru tot felul de interese politice, de finanțare și de afaceri, ca să nu mai vorbim de ego-urile personale, toate încercând să obțină avantaje. Agroecologia și Agricultura Ecologică sunt noțiuni utilizate pe scară largă. Noțiunile de Fairtrade, Agricultura Durabilă/Sustenabilă, Permacultura și Managementul Integrat al Dăunătorilor (IPM) s-au alăturat recent Agriculturii Conservative, Agriculturii Prietenoase cu Natura, Pășuni pentru Viață și Agriculturii Regenerative.
Ce înseamnă acești termeni în practică, sunt ei substanțial diferiți, sau doar confundă și mai tare lucrurile? Sau sunt doar imitații, ”greenwashing”? Dar poate sunt o oportunitate pentru o schimbare reală??
Problema este că mulți dintre acești termeni sunt incert definiți și pot fi interpretați în moduri fundamental diferite, în funcție de interese individuale. Deși ele pot oferi o cale de acces pentru mulți fermieri, în concordanță cu interesele unui individ sau unui grup, acestea sunt prea des prezentate într-un mod, care subminează beneficiile legitime ale sistemelor agricole holistice, cele care încearcă, cu adevărat, să abordeze problemele cu care ne confruntăm.
Daunele cauzate de proliferarea termenilor de mai sus sunt cele mai evidente pe piața de desfacere, acolo unde consumatorii sunt ușor derutați de diferitele etichete. Precum și în cercurile politice, în care sprijinul este deplasat de la abordarea sistemică, spre sprijinirea unor probleme specifice, precum ar fi sechestrarea Carbonului. Aceasta din urmă este o problemă deosebit de pertinentă; importanța nu este contestată. Dar promovarea unor tehnici agricole, cum ar fi semănatul direct, de către susținătorii Agriculturii Regenerative, se bazează pe date științifice slabe, nu ia în considerare obiectivele și rezultatele multiple ale unei agriculturi cu adevărat durabile și subminează, în mod direct, Agricultura Ecologică, prin permiterea și chiar promovarea erbicidelor și îngrășămintelor sintentice.
Mai jos vom analiza fiecare noțiune, și dacă acestea sunt despre tehnici agricole sau despre sisteme agricole; dacă rezultă într-un posibil impact asupra mediului, și dacă încadrează elemente etice și sociale.
Termenul a fost inventat la mijlocul secolului 20 și recent este frecvent utilizat pe scară largă, în special în cercurile politice și de cercetare științifică, precum și în activitatea de dezvoltare din America Latină. Miguel Altieri, cu sediul în California și care lucrează în special în America Latină, oferă această definiție: “Agroecologia este preocupată de menținerea unei agriculturi productive, care susține randamentele și optimizează utilizarea resurselor locale, minimizând în același timp impactul negativ asupra mediului natural și celui socio-economic”.
Consensul general este că agroecologia este un sistem agricol, care necesită toate trei componente ce urmează:
- Agroecologia este o știință, și studiază ecologia în sistemele agricole
- Agroecologia implică aplicarea legităților ecologice la proiectarea și gestionarea sistemelor agricole funcționale.
- Agroecologia este o mișcare socială pentru transformarea agriculturii și a sistemelor alimentare.
Ca atare, termenul Agroecologie a folosit de mulți practicieni, ca termen-umbrelă, care cuprinde mai multe sisteme agricole durabile, deși puține dintre ele includ și elementul social.
Pe de altă parte, practicile agricole asociate Agroecologiei sunt:
- Bazate pe știința ecologiei
- Diversitatea culturilor
- Rotația culturilor
- Solul – la bază
- Culturi de acoperire
- Mai puține lucrări ale solului
- Managementul biologic al prădătorilor
- Animale crescute în sistem extensiv
- Agricultura mixtă, care integrează culturile și animalele
- Culturi perene
- Comerț local cu amănuntul
Unele practici, în special Agrosilvicultura, care implică integrarea culturilor cu arbori în același câmp, au o aplicație potențială în sistemele agroecologice, inclusiv majoritatea celor discutate aici.
Fundamental este că Agroecologia este un sistem agricol, adică necesită mai mult, decât adoptarea doar a uneia dintre aceste practici de mai sus.
Agroecologia nu are o definiție sau standarde obligatorii din punct de vedere juridic și nu oferă o oportunitate profesională și trasabilă de comercializare pentru alimentele produse.
Utilizarea termenului Agroecologie variază foarte mult în cadrul țării și între diferite țări și regiuni și nu este clar, dacă Agroecologia permite îngrășăminte sintetice, pesticide sintetice și organisme modificate genetic OMG și nici rolul animalelor nu este clar definit. Există într-adevăr o cerință în Agroecologice, ca problemele sociale, dimensiunile fermei, principiile de etică să fie abordate în mod corespunzător. Dar este asta cu adevărat transformator??
Dacă și există avantaje în utilizarea termenului Agroecologie, acestea constau în faptul că acesta poate fi folosit ca termen-umbrelă pentru alte sisteme agricole ecologice, mai durabile. Termenul Agroecologie are un anumit potențial de utilizare în dezvoltarea politicilor și, probabil, în cercetări științifice. Acest moment ar trebui privit în contextul dezavantajelor, care includ viabilitatea financiară a fermelor agroecologice în absența oricăror piețe-premium sau a sprijinului politic. Cel mai mare risc este ceea ce a fost numit “agroecologie pseudo”, unde termenul este aplicat exclusiv tehnicilor agricole, cu o verificare redusă a inputurilor folosite; unde termenul Agroecologie este aplicat de către agrobusiness-ul mare și în comerțul internațional, fără să se ia în considerare principiile, nevoile sociale sau biodiversitatea. Publicația internațională Friends of the Earth Junk Agroecology subliniază riscurile și necesitatea implicării aspectelor sociale.
Cu toate acestea, termenul Agroecologie poate oferi o umbrelă utilă, cu condiția utilizării unei definiții stricte, care să cuprindă sistemul de agricultură ecologică și practicile agricole ecologice, precum și perspectiva socială.
Agricultura ecologică este cel mai cunoscut dintre sistemele agricole mai durabile, bazate pe ecologie. Are cel mai lung istoric dintre toate sistemele agricole care se străduiesc să ofere un viitor agricol mai durabil. Din 1991 Agricultura Ecologică este singura formă de agricultură care deține standarde definite legal/juridic, are o structură dezvoltată de distribuție și piață de desfacere, este o agricultură de succes și profitabilă, iar afacerile sunt în creștere în întreaga lume.
Înființată în anii 1930, înrădăcinată în conceptul de sănătate și în necesitatea de a îmbunătăți nutriția umană, Agricultura Ecologică a primit un sprijin larg, datorită numărului mare de dovezi științifice, că agricultura ecologică oferă beneficii semnificative pentru mediu, fauna sălbatică, sănătatea solului, calitatea alimentelor și schimbările climatice, precum și o utilizare mai redusă a resurselor finite. Aceasta a fost adoptată la nivel internațional și implică principii și practici clare, standarde juridice și infrastructură de piață. Cele patru principii ale agriculturii ecologice sunt stabilite de Federația Internațională a Mișcărilor Agricole (IFOAM)
Principiile agriculturii organice/ecologice
- Principiul sănătății
Agricultura ecologica trebuie sa susțină si sa îmbunătățească sănătatea solului, a plantelor, animalelor, oamenilor si a planetei, ca un tot întreg si indivizibil.
2. Principiul ecologiei
Agricultura ecologică trebuie să se bazeze pe sisteme si cicluri ecologice vii, sa lucreze cu ele, sa le imite si să ajute la susținerea lor.
3. Principiul echității
Agricultura ecologica trebuie sa se bazeze pe relații care sa asigure corectitudinea in ceea ce privește mediul comun si șansele la viață.
4. Principiul de grijă
Agricultura ecologică trebuie gestionată într-un mod precaut și responsabil pentru a proteja sănătatea și bunăstarea generațiilor actuale și viitoare, precum și mediul.
Standardele Agriculturii Ecologice
Aceste patru principii stau la baza practicilor agronomice și de procesare ale alimentelor ecologice, care sunt verificate prin reglementări și standarde obligatorii din punct de vedere juridic. Sistemele naționale și internaționale de certificare funcționează în întreaga lume și oferă o garanție consumatorilor, oriunde s-ar afla. Ca atare, Agricultura Ecologică, și strâns legată de aceasta – Agricultura Biodinamică, este singurul sistem agricol agroecologic care operează un sistem de certificare și o structură de marketing local și internațional, obligatorii din punct de vedere juridic, permițând consumatorilor să identifice produsele ecologice pe piață și permițând producătorilor să perceapă prețuri-premium, pentru ași compensa costurile suplimentare implicate. Europa si Marea Britanie operează in conformitate cu Regulamentul UE privind producția ecologica, implementat de organismele naționale de standardizare și certificare. Standardele ecologice se referă foarte specific la practicile agricole și de prelucrare a alimentelor, astfel încât, deși principiile includ aspecte sociale, acestea nu sunt reglementate prin Standarde.
Practici ecologice
Practicile agricole ecologice se bazează pe optimizarea dezvoltării unui sistem biologic, spre deosebire de abordarea orientată spre inputuri a agriculturii convenționale. O viață sănătoasă a solului și un sol sănătos, sporirea și menținerea fertilității folosind îngrășăminte verzi, diversitatea culturilor și a animalelor, utilizarea leguminoaselor pentru furnizarea de azot, gestionarea și reciclarea adecvată a gunoiului de grajd, rotația culturilor, gestionarea naturală a dăunătorilor, controlul mecanic al buruienilor și bunăstarea ridicată a animalelor sunt caracteristice agriculturii ecologice. Toate erbicidele, îngrășămintele sintetice, pesticidele și OMG-urile sunt interzise, iar utilizarea medicamentelor de uz veterinar este strict controlată; Toate aceste restricții au scopul de a evita deteriorarea proceselor biologice naturale, de a preveni poluarea agrochimică și contaminarea alimentelor și de a evita riscurile pe termen lung.
Agricultura ecologică este practicată de fermieri mari și mici, legumicultori și pomicultori, fermieri cu animale și terenuri arabile. Acestea se găsesc în toate țările. Mulți, dar nu toți fermierii ecologici vând direct consumatorilor. Randamentele sunt mai mici decât cele convenționale, dar cu prime de piață și primirea de subvenții guvernamentale, este de obicei la fel de profitabil, ca agricultura convențională și în mod constant mai profitabil în zonele defavorizate. UE are un obiectiv de 25 % agricultură ecologică, unele țări depășind în prezent 20 % din terenurile agricole fiind ecologic certificate. Un subset de standarde și certificări ecologice este schema de certificare Stockfree Organic care impune producătorilor să fie certificați ecologic și, în plus, necesită să nu se utilizeze gunoi de grajd de la animale de fermă sau alte inputuri de origine animală.
Agricultura biodinamică este o formă de agricultură ecologică care merge mai departe în anumite privințe, în special în angajarea forțelor terestre și cosmice și utilizarea preparatelor pentru a spori creșterea și sănătatea culturilor. Agricultura Biodinamică operează propriile standarde Demeter și propria schemă de certificare.
Permacultura este o abordare holistică și integrată a designului unei gospodării, care are ca scop dezvoltarea sistemelor de viață umană și de gestionare a terenurilor care minimizează impactul asupra mediului. Bazându-se pe principiile ecologiei, proiectării și gândirii sistemice și tehnologiei adecvate, Permacultura pune în centrul său îngrijirea solului, grija față de oameni și acțiunile echitabile. Inputurile sunt reduse la minimum, iar practicile includ
agrosilvicultura,
diversitatea culturilor,
conservarea apei și
mulcirea pentru a proteja solul.
Permacultura poate fi aplicată la nivel domestic, de grădină, de fermă și de comunitate, însă nu oferă standarde de producție sau certificarea produselor.
Fairtrade este o organizație internațională mare, care lucrează cu grupuri de fermieri, întreprinderi și guverne, în general din emisfera de sud, pentru care Fairtrade înseamnă, în primul rând, drepturile lucrătorilor, condiții de muncă mai sigure și salarii mai echitabile. Pentru cumpărători, Fairtrade înseamnă produse de calitate superioară, produse și comercializate în mod etic.
Fairtrade stabilește standarde sociale, economice și de mediu pentru companii și fermierii implicați de-a lungul lanțului de aprovizionare. Pentru fermieri și lucrători, standardele includ protecția drepturilor lucrătorilor și a mediului, iar pentru companii standardele includ plata poliței de asigurare Fairtrade Minimum Price și o primă suplimentară Fairtrade.
Pe lângă accentul puternic pus pe condițiile, drepturile și remunerarea lucrătorilor, Fairtrade include metode de producție alimentară și sisteme de distribuție și protecție a mediului, cum ar fi conservarea Biodiversității. Acesta oferă agricultorilor informații cu privire la modul în care pot reduce la minimum impactul activității lor asupra schimbărilor climatice și interzice unele, dar nu toate pesticidele sintetice. Producătorii din sistemul Fairtrade sunt adesea mici fermieri, iar femeile reprezintă o proporție semnificativă. Fairtrade încurajează în mod activ practicile ecologice și peste 50% dintre producătorii Fairtrade sunt, de asemenea, certificați ecologic.
Termenul de Agricultură Durabilă a fost utilizat pentru a cuprinde toate sistemele, cât și practicile agricole, care încearcă să abordeze problemele asociate cu “agricultura convențională” orientată spre inputuri, inclusiv una sau mai multe dintre următoarele:
poluarea mediului,
utilizarea resurselor finite,
bunăstarea animalelor,
calitatea alimentelor,
pierderea biodiversității și
schimbările climatice.
Friends of the Earth subliniază de ce agricultura trebuie să devină mai durabilă și indică Agricultura Ecologică ca un sistem eficient de agricultură durabilă.
Cu toate acestea, nu există o definiție, standarde sau un sistem de certificare agricolă universal acceptat pentru Agricultura Durabilă, iar utilizarea de către unii pentru a justifica agricultura convențională, cu doar modificări minore, înseamnă că termenul și-a pierdut credibilitatea în multe cercuri. O altă incertitudine cu privire la utilizarea termenului Agricultura Durabilă este promovarea conceptului de “intensificare durabilă” în unele domenii politice.
Agricultura conservativă se bazează pe trei principii de bază:
- Perturbarea minimă a solului,
- Menținerea acoperirii permanente a solului
- Utilizarea rotației culturilor cu o diversitate de specii de culturi.
Acesta pretinde a fi o “abordare durabilă”, iar practicile susținute pot fi aplicate majorității sistemelor agricole agroecologice. Cu toate acestea, în practică, majoritatea fermelor din Agricultura Conservativă sunt ferme convenționale, care utilizează în mod obișnuit îngrășăminte sintetice și pesticide, încorporând în același timp practici agricole benefice specifice și adesea legate de sol, dar fără a implica neapărat o schimbare fundamentală în sistemul agricol al gospodăriei.
Termenul “agricultură regenerativă” a fost folosit pentru prima dată de Robert Rodale în SUA în anii 1980 ca un adjectiv, pentru a descrie obiectivele și calitățile de regenerare ale Agriculturii Ecologice. Încă în 1954, tatăl lui. J.I. Rodale scria ”De-a lungul timpului, agricultura ecologică poate reînnoi, restaura și regenera sănătatea solului nostru sărac și poate atenua efectele schimbărilor climatice.
Institutul Rodale a folosit mai recent termenul Agricultura Regenerativă ca mijloc de a distinge standardul lor ecologic și schema de certificare, pe care o numesc Agricultură Regenerativă Certificată Organic, de standardul ecologic național al Departamentului Agriculturii din SUA, care este deficitar în unele privințe.
Cu toate acestea, termenul Agricultura Regenerativă, sau REGEN, a fost adoptat recent de multe alte grupuri și organizații de agricultură non-ecologică din întreaga lume, susținând că Agricultura Regenerativă se află în fruntea abordării schimbărilor climatice și a sănătății solului. Principiile AR sunt prezentate în Agricology
Practicile de bază ale Agriculturii Regenerative sunt:
- Minimizarea sau evitarea lucrărilor solului
- Eliminarea solului dezgolit
- Încurajarea diversității plantelor
- Integrarea operațiunilor de creștere a animalelor și de culturi în exploatație
- Culturile de acoperire
- Minimizarea inputurilor agrochimice (dar nu și eliminarea lor)
Aceste practici sunt aplicate foarte vag și inconsecvent. Nu există o definiție general acceptată – unele definiții subliniază esența bazată pe proces, iar alte definiții subliniază esența bazată pe rezultate.
Nu există standarde, și deci nu există garanții. Majoritatea fermelor care se numesc Regenerative sunt convenționale sau cu consum redus de agrochimice, cu adoptarea selectivă a unor elemente, cum ar fi concentrarea asupra sănătății solului printr-o rotație mai bună și utilizarea culturilor de acoperire.
Acestea sunt practici valoroase și benefice, cu beneficii pentru sănătatea solului, schimbările climatice și biodiversitate, iar unii fermieri regenerativi operează la standarde foarte ridicate. Cu toate acestea, Agricultura Regenerativă nu necesită neapărat schimbări fundamentale ale practicilor și ale întregului sistem agricol, așa cum este obligatoriu în Agricultura Ecologică. Și nu există dovezi, precum că AR răspunde multora dintre nevoile noastre de viitor. Într-adevăr, Agricultura Regenerativă nu pretinde că abordează bunăstarea animalelor, medicația și problemele de gestionare sau producția de alimente de calitate superioară necontaminate cu pesticide sau antibiotice. Nici nu abordează utilizarea resurselor finite, obiective sociale sau o viziune holistică asupra sănătății umane.
Unele sisteme agroecologice existente folosesc termenul “regenerativ” ca adjectiv pentru a descrie sistemul lor agricol (vezi Rodale, mai sus), dar nu ca o definiție a unui sistem agricol în sine.
Autor Mark Measures, 2023,
traducere Tamara Șchiopu
Imagini sursă: www.unsplash.com
N:B. O abordare similară, recentă și emoțională asupra noțiunii Agricultura Regenerativă o oferă John Pausey
”Este imposibil să comparăm rezultatele aplicării principiilor regenerative, deoarece toată lumea face ceva complet diferit și toată lumea se numește ”regenerativă” și asta este o problemă.
Este o problemă pentru tine, ca fermier, pentru că cineva te va asocia cu altcineva mai puțin dedicat cauzei, și este o problemă pentru clientul tău, deoarece nu va exista nicio certitudine în ceea ce promite produsul tău. Cu siguranță nu va plăti mai mulți bani, decât dacă poți dovedi, în mod independent, că este ceea ce spui că este. S-ar putea să fii capabil să connvingi, ca personalitate, dar nu ca mișcare colectivă.
Trebuie să puteți evalua beneficiile sistemului dvs. și să comunicați aceste beneficii clientului dvs. și puteți face acest lucru numai cu certificare bazată pe standarde dezvoltate, de încredere, care înseamnă ceva. Dacă nu poți face asta, clientul tău își va pierde încrederea și atunci nu mai ai o afacere, ai un hobby.”