Anul trecut am publicat un articol la tema nitraților – Nitrații din Mâncarea Noastră: Postare cu Sare. Era un articol emoționat și cam ”întortocheat”, după cum s-a exprimat o cititoare. Acum voi aborda din nou problema, dar mai simplu și mai puțin emoționat. Dar mai pe lung.
Există două situații de bază, neplăcute, legate de procurarea harbujilor și zămoșilor de sezon în Moldova:
- Indicații alarmante de doze exagerate de nitrați la aparatele ”nitratometre” procurate din rețele
2. Intoxicații alimentare acute însoțite de grețuri, vomă și diaree după consumul acestor fructe (care, de altfel, sunt pomușoare).
Mai există și o a treia situație alarmantă – alergii, dar la ea nu mă voi opri aici.
Indicații alarmante de doze exagerate de nitrați la aparatele ”nitratometre” procurate din rețele. Aceste aparate, conform Agenției Naționale pentru Securitatea Alimentară – ANSA ”nu pot fi verificate metrologic, astfel rezultatele obținute cu privire la conținutul de nitrați nu sunt considerate veridice, totodată, limitele maxime folosite de aceste dispozitive nu coincid cu legislația națională.”
Dacă totuși insistați să efectuați propriile testări, atunci respectați următoarele reguli:
- Testați produsul pe loc și faceți poze la testări, cu producătorul în poză
- Testați ca minimum 10 mostre, cu permisiunea producătorului, bineînțeles
- Testați mostrele cu minimum 3 testere de la 3 proprietari diferiți, de 3 modele diferite
- Trimiteți mostrele la Agenția Națională pentru Securitatea Alimentară și fiți perseverenți în a obține un răspuns concludent de la această agenție.
Apropos, nimeni în țara noastră sau în oarecare altă țară nu poate testa tot ce se crește și se vinde la piețe și în magazine. Acest lucru este fizic imposibil.
Vedeți aici ce scrie ANSA: ”În anul 2019 urmează să fie prelevate 400 de probe pentru investigarea conținutului de reziduuri de pesticide și 272 de probe pentru investigarea conținutului de nitrați în fructe și legume proaspete. La momentul actual au fost prelevate 32 de probe de pepeni verzi și gălbeni pentru a fi investigați la conținutul de nitrați și reziduuri de pesticide.”
Ceva mai specific despre nitrați.
– Nitrații sunt inerți, dar ei se transformă în nitriți, substanțe mai active, care împiedică homoglobina din sânge să transporte oxigenul în organism. Această transformare în nitriți începe chiar în gură, în procesul mestecării cu salivă.
– Riscurile legate de nitriți se referă la cancerul stomacal, și nu la intoxicații acute.
– Nitriții din alimentație care cauzeaza cancerul stomacal provin din produsele de origine animală, din mezeluri, la pregătirea acestora la temepraturi înalte (cărnăciori, mici, salami), și nu din legume și fructe. Nitriții sunt adăugați de procesatori în mezeluri, pentru a le păstra aroma și culoarea ”proaspătă”.
– Pentru a suporta o intoxicație acută din cauza nitraților/nitriților, doza acestora ar trebui să ajungă la 2000-9000 mg, fapt care ar fi posibil la consumul unui coctail din apă și fertilizanți de azot. Aceasta este imposibil însă prin consumul de fructe sau legume.
Și totuși, de unde se iau cantități excesive de nitrații în legume și fructe?
– din sol
– din apa poluată, cu care se irigă solul/terenurile
– din băligarul de grajd aplicat pe sol în cantități incorecte
-din fertilizanți sintetici aplicați în sol
– din ”îngrășăminte verzi” – plante siderate, care fixează azotul în sol
– din solul din sere încălzite pe timp de iarnă, când plantele absorb foarte activ nutrienții accesibili
– din sol în perioade de secetă.
Nitrații sunt nutrienți obligatorii pentru plante, cei mai accesibili nutrienți. Ei sunt mobili în sol, iar cantitatea lor variază, în dependență de precipitații, de ora zilei, de structura solului, și de alți factori. Unele culturi, de exemplu frunzele de salată, spanacul, de obicei conțin un nivel mai înalt de nitrați, decât altele. Acelaș lot de pepeni verzi poate arăta nivele diferite de nitrați, atât de mobili sunt ei în natură.
Și da, plantele ecologice tot pot conține cantități exagerate de nitrați. Mai ales dacă sunt crescute în seră.
Mai puțin cunoscut poate este faptul că harbujii, zămoșii și bostanii sunt culturi care cresc bine pe soluri sărace și nu au nevoie de fertilizarea terenului, fie ecologică sau nu. Solurile Moldovei mai sunt încă suficient de nutritive pentru aceste culturi. Iar agricultorii tineri și amatori ar putea economisi din bani, dacă ar învăța puțin și nu ar aplica îngrăsăminte la aceste culturi, ci ar respecta doar un asolament corect. De exemplu noi la ferma noastră eco Tolhurst Organic avem un asolament de 9 ani, iar bostanii îi cultivăm pe terenuri în al 7-lea an, adică atunci cind solul este epuizat după 6 ani de cultivări de legume mai ”flămânde”. După bostani terenul intră în perioada de odihnă și fertilizare cu siderate timp de 2 ani.
- Intoxicații alimentare acute însoțite de grețuri, vomă și diaree după consumul de harbuji și zămoși.
Eu, locuind în Marea Britanie de 16 ani, am observat câteva chestii interesante:
– englezii nu consumă mulți harbuji sau zămoși. Posibil pentru că ei sunt de import aici și deci cam scumpi.
– nu găsești în magazine harbuji sau zămoși ecologic certificați. Doar la furnizori specialziați. Deci majoritatea consumă din cei convenționali, ca și în Moldova
– nu am auzit de niciun caz de intoxicație alimentară de la harbuji sau zămoși
– și, foarte interesant, ei niciodată nu mănâncă ”hrinci” – felii. Ei mereu înlătură mai întâi coaja, apoi taie miezul în conuri sau cuburi și le consumă cu utensile.
Deci contactul mânilor cu coaja este practic exclus.
Și acum un pic de teorie de securitate alimentară:
Intoxicațiile alimentare acute (1 oră – 24 ore) sunt cauzate de bacterii patogene. Cele mai frecvente cazuri sunt din cauza salmonelei (12-36 ore), stafilococ (1-6 ore), clostridium (12-18 ore) E.coli (12-24 ore), Bacillus cereus (1-5 ore).
Aceste bacterii pot nimeri pe produsele alimentare din: fecalele umane și animaliere, canalizare (Salmonella, Clostridium perfingens), din laptele crud sau de pe corpul uman (Staphylococcus), din carne crudă, din sol și din apă (Clostridium), din mase intestinale animaliere și umane, apă contaminată și carne crudă (E.coli), din sol sau de pe cereale (Bacillus cereus).
Sursa: Institutul Național pentru Sănătatea Publică, Marea Britanie
Aceste bacterii nu se pot afla în interiorul produselor, ci doar pe suprafața lor sau atunci când ele sunt tocate și mestecate.
Cea mai simplă explicație a mea pentru cauzele de intoxicație acută după consumul de harbuji și zemos, (daca acestea nu sunt alergii) este contactul mâinilor cu coaja contaminată a fructelor care au fost irigate cu apă contaminată. Or, în Moldova apele sunt murdare, iar rezervoarele deschise și fântânile publice folosite la irigare poartă cele mai mari riscuri de a fi contaminate cu scurgeri umane și animaliere.
Aceste bacterii din apa pentru irigare, ajungând pe coaja harbuzului stau cuminți și așteaptă până nimeresc, prin intermediul mâinilor) într-un mediu potrivit în organismul uman – umiditate, hrană, temperatură și timp – toate împreună. Și atunci ele se înmulțesc rapid, iar în număr înalt ele pot provoca intoxicațiile de care se teme toată lumea.
Deci recomandarea mea este să spălați bine coaja harbujilor și zămoșilor înainte de a o tăia, și să o înlaturați de pe masă (coaja), evitând contactul cu mâinile și folosind utensile pentru consum.
Știu că nu este cel mai artizanal mod de a mânca harbuji. Nu se leagă de imaginile nostalgice din copilărie.
Dar asta e! Fermele intensive de animale și pui, volumul de deșeuri neprelucrate, poluarea apelor pentru irigare – toate sunt prezente în viața noastră ”modernă” de azi.
Dacă există medici pe aici care ar putea să mă contrazică în cele de mai sus, eu voi fi foarte bucuroasă să discutăm în comentarii.
P.S.: Acest articol de autor poartă caracter personal, și nu exprimă, neapărat, punctul de vedere al autorităților publice din Moldova.