”Savanții încă mai dezbat cantitatea de sare necesară pentru un adult. Recomandările variază de la mai puțin de un kilogram până la 7-8 kilograme pe an. Oamenii care locuiesc în regiuni fierbinți, mai ales dacă muncesc din greu, au nevoie de mai multă sare, pentru că asudă și trebuie să suplinească pierderile. Robii din Indiile de Vest erau hrăniți cu mâncare sărată.
Dar dacă nu asudă excesiv, oamenii care consumă carne roșie pare să obțină toată sarea necesară de carne. Păstorii nomazi Masai din Africa de Est beau sângele sărat proaspăt de la animalele sacrificate.
Pe când dietele vegetale, bogate în potasiu, oferă puțină clorură de natriu, sau sare de bucătărie.
Letopisețele istorice existente din diferite epoci, de exemplu din secolele 17-18 în America de Nord, arată că triburile de vânători nu produceau și nici nu negociau pentru sare. Pe când triburile de agricultori anume asta făceau.
Pe toate continentele, odată cu începutul agriculturii, oamenii începeau să caute sare pentru alimentație. Este un mister modul în care oamenii au învățat despre importanța sării și că au nevoie anume de sare. Când ți-i foame – cauți mâncare. Când ești în deficit de sare – apar dureri de cap, slăbiciuni, amețeli și grețuri. Dacă nu consumi sare suficient de mult timp, nu poți supraviețui. Și totuși în acest proces nu apare ”pofta de sare”. Totodată, majoritatea oamenilor aleg să consume mult mai multă sare decât este necesar, și probabil anume faptul că ne place gustul sării și este acea protecție naturală împotriva deficitului de sare…
O altă etapă în dezvoltarea umanității, care a creat cerere la sare, a fost domesticirea animalelor. Animalele de asemenea au nevoie de sare. Animalele carnivore sălbatice își suplinesc nevoile de sare din carne. Animalele erbivore o caută în natură. Și la începuturi oamenii găseau sursele de sare, urmărind animalele. Eventual acestea ajungeau la o rocă sărată sau la un izvor salin.
Dar animalele domestice trebuie hrănite cu sare. Un cal are nevoie de cinci ori mai multă sare decât un om, iar o vacă – de zece ori.
În regiunile unde oamenii consumau grâne, legume și carne, era necesar să se procure și sare. Astfel sarea a devenit importantă atât simbolic, cât și din punct de vedere economic.
Sarea a devenit una dintre primele mărfuri de comerț internațional. Producerea de sare a fost una dintre primele industrii, și. respectiv, primul monopol de stat.
Pe Terra aproape că nu există locuri fără sare, dar asta era necunoscut până în secolul 20. Asta explică de ce sarea e fost obiectul căutărilor, negocierilor și luptelor timp de milenii la rând.
Mii de ani sarea reprezenta bogăție. Chinezii, romanii, francezii, venețienii și multe alte națiuni puneau impozite pe sare ca să adune bani de războaie. Soldații erau achitați în sare. Sarea era deseori valută.
Acum, privind în urma istoriei, pare oarecum naivă goana milenară după sare… Să cauți, să lupți, să aduni și să taxezi pentru sare pare chiar comic, comparativ cu goana contemporană după petrol… Dar și una și alta sunt și erau goană după bogăție.
Or, dintre goana după dragoste și goana după bogăție, doar dragostea este eternă. Goana după bogăție, în timp, va pare mereu ca o goană după miraj.”
text tradus din cartea SALT, Mark Kurlansky, 2002
Foto Jason Tuinstra on Unsplash