Veganismul – de la furcă pân’ la furculiță.

Cine a studiat calendarul creștin ortodox ar fi descoperit că după el, mai mult de jumătate din zilele anului sunt zile de post. Avem patru perioade de post, în total 17 săptămâni, plus zilele de miercuri și vineri de-a lungul anului, fiind 197 zile de post în total. 

Este o tangență uluitoare între aceste rânduieli multiseculare și cele mai recente recomandări internaționale de a reduce consumul de produse de origine animală. Deci postul și veganismul sunt nu doar la modă, nu doar recomandări moderne ale specialiștilor, dar și vechi cât lumea și pământul.

Nu vom discuta aici despre avantajele și dezavantajele alimentației vegane (citește ”de post” dacă dorești, cu mici diferențe). Nici despre modul de a intra și de a ieși din perioade scurte de post, care la sigur nu au cum să conducă la careva deficiențe.

Citește aici despre alimentația pe timp de post

Dorim să ne oprim la motivele din care oamenii în ziua de azi decid să postească, sau să devină vegani. Și mai ales – motivele din care lumea se dezice de asemenea regimuri de alimentație.

Produse fermierești la piața EcoLocal Farmers Market

Portalul www.veganoutreach.org a analizat un raport elaborat de către Humane Research Council (un think-tank în susținerea organizațiilor preocupate de bunăstarea animalelor, care în prezent pare a nu mai fi acitv). Raportul era din 2014. 

Necâtând la vârsta raportului, concluziile par a fi interesante și relevante până în prezent. De pe un eșantion de 11 mii de oameni din Statele Unite, 2% erau vegani, adică posteau, iar dintre ei 70% renunțau în timp la veganism. 

Ar părea un indicator negativ, împotriva argumentelor favorabile ale veganismului, dar o analiză continuă a acestui indicator prezintă niște chestii interesante. 

Foștii vegani erau de o vârstă mai înaintată și adoptaseră acest regim din motive de sănătate. Mai mult, ei deveniseră vegani în termeni mai rapizi decât cei care nu au renunțat. Veganismul lor dura mai puțin de un an, iar o treime rezistau doar 3 luni sau mai puțin. Era și de așteptat – când se iau decizii de a îmbunătăți sănătatea, oamenii deseori pornesc decisiv și foarte curând se plictisesc. Apropos, mai mult de jumătate din cei care renunțaseră, doreau să revină la veganism și oricum au redus cantitatea de carne consumată zilnic. 

Una din concluzii este că motivul sănătăți nu trebuie să fie unul de bază atunci când cineva intenționează să devină vegan/să postească.

Din contra, veganii activi într-o mare măsură privesc regimul său de alimentație ca un fel de a fi, parte componentă a  identității sale, și asta pentru că motive de a deveni vegan sunt multiple, nu doar propria sănătate.

Într-adevăr și alte sondaje  ajung la concluzii similare, și anume că motivele de etică sunt mai profunde, mai convingătoare în veganism, decât motivele de sănătate.

Motivele de etică se referă la mai multe aspecte, de exemplu compasiunea față de animale, drepturile animalelor, grija față de mediul înconjurător, propria amprentă ecologică și încercarea de a diminua efectele schimbării climei. 

Cu referință la schimbarea climei, mai nou, veganismul a cuprins și agricultura ecologică, și anume – modurile de fermierat fără aplicarea îngrășămintelor de origine animală sau a altor inputuri precum făina de oase și sânge de pește.  Acest tip de agricultură se numește agricultura veganică (vegan + organic) sau pe bază de plante (plant-based) și deja există standarde internaționale pentru certificarea fermelor ecologice care evită orice interacțiune cu animalele de fermă.

Agricultura veganică se prezintă ca o soluție inovativă împotriva dinamici schimbării climei, și pentru prima dată aceste tehnologii vor fi prezentate în octombrie 2020 la Bruxelles la prima conferință internațională Grow Green Europe. 

Ferma ecologică a lui Victor Bârnaz

În Moldova asemenea tip de agricultură ar putea avea aplicații de succes la multe ferme ecologice, dat fiind lipsa unui sector zootehnic care ar putea suplini necesitățile de îngrășăminte organice certificate. Multe ferme ecologice din Moldova oricum nu aplică gunoi de grajd, pentru că nu au de unde să-l ia, iar fertilitatea solului o asigură prin eficientizarea rezervelor naturale ale solului și prin aplicarea corectă a asolamentului și a culturilor siderate. Pentru asemenea fermieri  trecerea la agricultura ecologică pe bază de plante ar fi un proces rapid și relativ simplu. Iar standardul atins ar putea oferi fermierilor ecologici autohtoni avantaje față de competitori, mai ales odată cu creșterea cererii la produse veganice pe piețele internaționale. 

Asociația EcoLocal va participa la conferința Grow Green Europe din octombrie 2020 (înregistrarea va fi posibilă din luna aprilie) și vom relata asupra celor mai reușite exemple, precum și la perspectivele politicilor agrare internaționale cu privire la această formă de agricultură. 

Lasă un răspuns